Inca o data am ocazia sa imi abandonez uneltele, planurile si proiectele si sa admir ce au facut alte maini. De data asta dupa o tehnica de care auzisem, dar pe care nu am incercat-o niciodata.

De cate ori primesc poze de la Fanica, stiu ca ochii imi sunt in pragul unei desfatari decorative (vezi aici mai multe dintre proiectele dumneaei). Pozele nu s-au dezmintit nici de data asta. Iata mai jos un abajur facut dintr-un mileu vechi, abandonat in sertarul unei matusi si peste care, daca mainile Fanicai nu l-ar fi salvat, timpul ar fi urmat sa treaca inutil:)

Mileul a devenit un abajur de a carui forma impecabila nu incetez sa ma mir.

Se vede mana atenta in abujurul de mai sus. Oricine a contemplat vreodata ideea de a face un astfel de abajur si-a dat repede seama ca rabdarea e un ingredient indispensabil. Tehnica e relativ simpla, dar, ca de obicei, practica e cea care omoara. Pe scurt, se umfla pentru inceput un balon (Fanica a folosit unul cu membrana ceva mai tare, ca sa reziste tratamentului). Unul sau mai multe mileuri sunt imbibate in adeziv, apoi aranjate pe balon, unde sunt lasate sa se usuce. Cand s-au uscat, balonul se sparge sau se dezumfla – si te-ai ales cu un mileu imobil incremenit in forma de abajur:)

Pentru proiectul acesta, Fanica a folosit aracet simplu, nediluat. Ce imi place sunt marginile perfecte ale abajurului. In plus, sunt sigura ca seara, jocurile de lumini de pe tavan si pereti sunt veritabile obiecte de decor.

Mai jos, facute dupa aceeasi tehnica, sunt doua abajururi pentru care Fanica a folosit ata in loc de mileuri. De data asta, baloanele au fost din cele obisnuite. Asa cum, in timp, am ajuns sa descopar si eu – odata ce o tehnica e stapanita, apare pofta de experimente. Asa ca unul dintre proiectele viitoare ale Fanicai va fi un corp de trei abajururi sferice, de marimi diferite, facute din ata macrame. Abia astept poze:)

In sfarsit, ca un bonus, iata mai jos o balanta foarte veche, dar plina de caracter, tot din arsenalul Fanicai. Balanta a asteptat cativa ani ca sa afle ce va deveni, si iata ca lucruri bune se intampla celor care stiu sa astepte… Fanica a curatat-o de rugina, apoi i-a dat o haina noua cu un pic de vopsea si a suspendat-o frumos, asa cum ii sta bine unei balante. E folosita drept suport pentru flori, dar imi inchipui ca orice obiect decorativ e usor de pus in valoare cand fundalul e unul cu caracter.

Ceea ce balantei nu ii lipseste deloc.

Iar asta imi aduce aminte ca am cateva obiecte vechi care asteapta sa fie salvate din trecut. Unul e o rasnita veche de cafea, niciodata folosita, cu care te vei intalni probabil in viitor pe blogul acesta. Altul e un candelabru vechi si urat, caruia ii voi salva partile din sticla, pe care le voi refolosi in alte scopuri. Pana atunci, insa, o privire catre balanta Fanicai imi da un pic mai mult curaj sa ma apuc de treaba:)