Sau cum sa-ti faci de lucru de una singura. Fiindca uneori scurtaturile iau mai multa energie decat daca o iei pe unde o ia toata lumea. Studiu de caz: oglinda mea veche, pe care m-am muncit sa o vopsesc vreo trei zile, cand totul ar fi trebuit sa imi ia doar cateva ore.

Toate povestile mele incep la fel – am gasit intr-un magazin de vechituri… De data asta, am gasit intr-un magazin de vechituri o oglinda aparent supusa si altor tratamente cu vopsea, fiindca stratul de la suprafata ramei era cam gros si denivelat. Nici culoarea nu era prea inspirata. Ma aventurez sa cred ca stratul asta de vopsea era motivul pentru care oglinda sfarsise abandonata la magazinul de vechituri.

Dar forma oglinzii! Mi-a cazut la inima de indata ce am vazut-o. Nu am avut nici macar o secunda de indoiala inainte de a o face oglinda mea. Am prins de mult obiceiul de a vedea doar formele unui obiect decorativ, fiindca de culori are intotdeauna grija colectia mea de spray-uri de vopsit.

Asa ca oglinda a sfarsit in portbagaj si, de acolo, a ajuns direct pe un perete de bucatarie, in asteptarea spray-ului de vopsit. Bejul ramei pe bejul peretilor nu facea prea mult sa ii scoata forma in evidenta. Dar lunile au trecut si, intre iepuri de Pasti si cadouri de Craciun, oglinda a trebuit sa astepte cuminte pentru muuulta vreme.

N-am avut curiozitatea sa o zgarii ca sa vad ce se ascunde dincolo de startul gros de vopsea bej, dar mi-am spus ca, daca tot a fost maltratata cu un strat neinspirat de culoare, e deja obisnuita cu chinurile decorative si nu cred sa aiba ceva impotriva daca o mai trec si eu prin unul.

Negrul ar fi fost numai bun sa ii scoata rama in evidenta. Cred ca fiecare camera are nevoie de cel putin un obiect negru. Negrul e un fel de ancora decorativa care balanseaza spatiul, asa ca nu mi-a luat prea mult sa aleg culoarea.

Dupa care a urmat etapa pregatitoare. Si acesta e momentul in care am descoperit ca, numai pentru faptul ca am in dotare spray de vopsit, nu inseamna ca voi trece prin proiect ca prin branza.

Dimpotriva.

Stii cum se intampla cateodata sa nu vezi ceva pana cand… in sfarsit, vezi? Oglinda asta a stat pe peretele bucatariei cateva luni, dar numai acum am reusit sa ii vad toate colturile.

M-am speriat sa le si numar. Am inceput sa acopar primul colt cu banda de vopsit si mi-am dat seama ca asta nu e un proiect care se va termina intr-o dupa-masa. Nu. Asta e unul din acele proiecte care apar de dupa colt, iti fac cu ochiul, iti zambesc si, cum te prind, te lovesc cu vreo zece etape pregatitoare, pana iti vine sa iti dai sufletul.

Dar sa ma calmez.

Am inceput sa acopar primul colt. Ca sa pot sa urmez conturul fiecarei petale din rama oglinzii, a trebuit sa rup bucati mici de banda pe care sa le pot manui mai bine. Am folosit un cutit ca sa imping in jos banda care se incapatana sa se lipeasca pe rama, si nu pe oglinda. Dupa ce am terminat conturul, am acoperit in sfarsit mijlocul fiecarei petale.

Apoi am luat-o de la capat.

Cateodata a trebuit sa lucrez cu finetea unui neurochirurg…

Daca exista cumva vreo solutie mai buna pentru treaba asta, eu una nu am gasit-o.

Nu mult dupa ce am inceput, mi-am facut curaj si am numarat colturile. Disperata, le-am impartit la 7. Rezultatul a iesit ceva mai uman. Mi-am spus ca e posibil sa termin intr-o saptamana.

Apoi m-am incapatanat sa mai acopar inca un colt. Si inca unul. A inceput o emisiune buna la televizor si am folosit colturile oglinzii ca pretext sa raman pe langa el.

Si din emisiune in emisiune, m-am trezit dupa o dupa-masa cu asta.

Da, asta chiar s-a intamplat. Aurora, care nu are rabdare sa faca ultima cusatura sau sa adauge ultimul strat de spray de vopsit, a terminat intr-o dupa-masa de mascat toate colturile unei oglinzi cu o mie de colturi.

Apoi sotul meu a sosit acasa. I-am aratat isprava si mi s-a parut cam derutat. M-a informat ca s-ar putea sa existe un spray de vopsit care poate fi usor indepartat din colturile in care nu trebuie sa ajunga. Si mi-a spus ca poate ar trebui sa analizez putin problema.

Spray care poate fi indepartat din colturile in care nu trebuie sa ajunga? Din cele O MIE de colturi in care nu trebuie sa ajunga? De ce nu am primit memo-ul????!!!!

In sfarsit. Mi-am spus ca macar mi-am exersat rabdarea.

Urmatorul pas ar fi fost poate sa dau rama cu un pic de hartie abraziva ca sa o netezesc putin si sa o pregatesc pentru stratul nou de vopsea. Dar cum imi dezvoltasem intre timp un fel de respect pentru cele o mie de colturi ale oglinzii, m-am lasat pagubasa.

Asa ca am scos la bataie spray-ul de vopsit. Am incercat la inceput unul semi-lucios, dar chiar si semi-luciul lui scotea prea mult in evidenta toate denivelarile ramei. Asa ca, fiindca nu am avut un spray mat la indemana, am recurs la spray-ul negru cu efect de tabla de scris.

Ca sa complic si mai mult o treaba care se complicase deja destul, m-am apucat de alte treburi si mi-am uitat oglinda in soare in mijlocul proiectului. Mai avea nevoie de vreo doua straturi de vopsea, ca sa ma asigur ca am ajuns prin toate colturile.

Cand m-am intors, banda de mascat se indoise pe la colturi si lasase oglinda la vedere prin cateva locuri.

Asa ca am luat-o de la inceput. Banda adeziva, banda adeziva peste tot!

Dupa care am atacat-o din nou cu spray de vopsit. Cu dusmanie, as putea spune…

Si momentul acela in care banda vine jos:)

E drept ca toata bucuria mi s-a diluat un pic cand mi-am dat seama ca ceea ce descoperisem cand am facut oglinda-soare din clame de haine se aplica si aici. Oglinzile nu iarta.

Nu puteam decat sa sper ca spatele ramei, cel lipit de oglinda si unde vopseaua nu putea sa ajunga, sa nu se vada prea mult – si nu se vede daca nu cauti cu lumanarea. Dar doua proiecte care sfarsesc la fel cer o teorie. Si teoria e asta: daca alergi dupa un rezultat perfect, nu vopsi oglinzi.

Mi-a trecut prin cap sa incerc sa vopsesc cu o pensula colturile acelea, dar e imposibil. Nu exista nici o spatiu intre oglinda si marginile ramei in care sa strecor vopseaua, asa ca oglinda va ramane asa.

Ca sa ma simt mai bine, am dat un tur prin casa si am analizat toate oglinzile vopsite pe care le am agatate pe pereti. Toate au aceeasi problema – si nici macar nu observasem. Asa ca m-am linistit.

In sfarsit, oglinda nu se mai pierde pe peretele acela, un decor vag intr-o mare de bej. Acum cere atentie si nu o mai poti ignora.

M-am intrebat, in cele din urma, daca spray-ul de vopsit (pe care il folosesc pentru ca e simplu si comod), nu cumva imi da mai mult de lucru decat daca as vopsi cu pensula. In cazul oglinzii de sus, poate mi-ar fi luat mai putin timp sa protejez oglinda cu cate un colt de hartie in timp ce as fi intins vopseaua cu pensula.

Sau poate nu. Daca am invatat ceva din tot proiectul asta e ca nu stii niciodata pana nu incerci:)