Cu vreo doi ani in urma, am gasit intr-un magazin la mana a doua o masa-consola care mi-a luat ochii din primul minut. Masa avea o culoare care, in functie de cat de aventuros esti sau de modul in care o combini cu alte obiecte de decor, se incadra undeva intre “adorabil” si “grotesc”. Dar liniile ei mi s-au parut intr-adevar frumoase, ori indeajuns de frumoase pentru un pret de nimic.
Asa ca am adus-o acasa cu gandul sa ii dau o fata noua si sa o folosesc pe post de masuta de toaleta, pana cand imi fac timp sa o inlocuiesc cu altceva. Intre timp, mi-a folosit atat de bine, incat ma indoiesc ca am sa o inlocuiesc prea repede.
Am folosit o hartie smirghel ca sa o pregatesc pentru vopsit, apoi am aplicat o vopsea-spray alba in cateva straturi subtiri. M-am straduit din rasputeri sa astept dupa aplicarea fiecarui strat ca vopseaua sa se usuce, ceea ce mi-a luat o vointa de gigant.
Din nefericire, interiorul sertarului nu parea prea ademenitor. Un lemn subtire cu un minimum de lac intr-o culoare deprimanta nu parea pregatit sa imi lumineze diminetile sau serile petrecute la viitoarea mea masuta de toaleta.
(Poza asta am facut-o, in mod evident, cu mintea in alta parte. Din nefericire e singura pe care o am cu sertarul inainte de infrumusetarea finala, asa ca, in lipsa de altceva, trebuie sa iti chinuiesc ochii cu ea.)
Intra in scena jumatate de metru de catifea neagra, un capsator, cateva tuburi de super-glue (n-am avut nimic mai bun la indemana) si situatia e pe cale de schimbare. Am inceput cu marginile sertarului, pe care, ca sa imi fac viata mai usoara, le-am acoperit folosind un capsator, desi lemnul subtire ameninta sa se dezintegreze. Dar cred ca ar fi fost in regula si daca foloseam numai lipici, desi mi-ar fi trebuit de doua ori mai multa rabdare. Din care nu prea am.
Dupa ce am captusit marginile, am lipit o bucata dreptunghiulara de catifea pe fundul sertarului. Si voila! Bratarile mele au acum un adapost.
In culmea entuziasmului decorativ, am ciobit putin sertarul, dar asta se poate repara usor. Probabil ca stii cat de curand voi finaliza acest proiect 99% terminat. Da, ai ghicit. Niciodata.
Nu am schimbat manerul, care mi s-a parut decent. Rezultatul…
Indeajuns de bine deocamdata.
