OK, inainte de a incepe, as vrea sa clarific lucrurile si sa te anunt ca nu mi-am pierdut mintile. Odata treaba asta stabilita, lasa-ma sa iti explic.

Mai tii minte cand sotul meu a muncit doua saptamani sa reconditioneze un dulap cu sertare, la sfarsitul carora s-a ales cu bijuteria asta?

E inca si acum proiectul meu preferat si articolul de pe blog la care tin cel mai mult (daca e posibil sa te atasezi de un articol de blog).

Trebuie sa recunosc ca, odata ce i-am rezumat toata munca intr-o pagina de blog si i-am fotografiat opera in toata splendoarea ei, am vazut, sau am crezut ca vad in ochii sotului meu o sclipire de mandrie. Sau de satisfactie. Inca nu am decodat-o:)

Fapt este ca sotul meu a prins gustul prezentarii pe blog. Pentru ca, intr-una din zile, cand tocmai terminase de facut o friptura la gratar, mi-a aratat-o cu mandrie si mi-a dat sa inteleg ca sunt libera sa ii folosesc si opera asta pentru blog.

Acum e clar ca acesta nu e un blog pentru fripturi. (“Ar trebui sa fie!” – mi se revolta jumatatea.) Cu toate retetele accidentale care se mai strecoara pe aici, e fara drept de apel unul de decor. “Si ce daca? Arata bine!” mi-a aruncat sotul meu, putin autoironic, argumentul zdrobitor, continuand sa priveasca admirativ catre friptura.

Si avea dreptate. Era o frumusete.

Dupa ce povestea s-a repetat de cateva ori pana cand a inceput sa devina o gluma de familie, m-am hotarat intr-o zi sa gasesc o modalitate de a face loc fripturii pe un blog de decor. Ca o consecinta a acestei decizii, am sa vorbesc astazi despre cateva dintre obiectele mele decorative preferate, cu o mica intorsatura stilistica.

Sa trecem deci la treaba.

CATEVA DIN OBIECTELE MELE PREFERATE DE DECOR

Iata, de pilda, mai jos, cele doua suporturi argintii pentru lumanari care dau un pic de sarm instantaneu oricarui colt in care se intampla sa le asez. Le-am pandit pana cand au fost reduse la un pret de mai nimic, si apoi au fost ale mele.

In spate, e o vaza de metal auriu pe care am gasit-o la un magazin de vechituri si care acum troneaza pe raftul din living-room. Si pentru ca nu ma pot satura de dungi albe si negre, am cumparat vaza in forma de ulcior in timpul reducerilor masive de Valentine’s Day.

A se observa in prim plan o friptura.

Mai jos, vaza mea preferata (deocamdata – imi schimb preferatii des), care troneaza pe una din noptiere. A fost o descoperire fericita pe un raft al unui magazin de vechituri. Am gasit astfel de vaze la un pret de zece ori mai mare in alte magazine, asa ca nu mi-a luat mult timp sa ma hotarasc sa o cumpar.

In spatele vazei, se poate observa o friptura.

Probabil ca stii deja despre obsesia mea pentru perne decorative. In ultimii ani, am cusut atat de multe incat le-am pierdut sirul (cred ca am trecut de 50). Cu toate astea, pernele de jos au un loc special in inima mea. Au fost primele pe care le-am cusut pentru casa noastra cea noua si troneaza si acum pe canapeaua din living room.

O friptura e perechea cromatica perfecta pentru niste perne rosii cu franjuri.

Sa trecem la mobilier. Majoritatea obiectelor din coltul de mai jos sunt aduse de la magazinul de vechituri. E drept ca biroul era inca in pachet, deci nu era tocmai vechi – probabil venise de la un magazin care incercase sa se debaraseze de el.

Scaunul e preferatul meu. Nu a trebuit decat sa ii schimb buretele si materialul, proiect care nu mi-a luat mai mult de jumatate de ora. Iar despre suportul de lumanari din spate am mai vorbit. Nu ma dau in vant dupa inimioare, dar suportul, pentru un motiv sau altul, functioneaza.

In pauzele luate de la scris, biroul e locul perfect unde sa te retragi cu o friptura.

Mai jos e una din achizitiile mele mai noi. Deocamdata, am folosit masuta aceasta pe post de suport pentru flori, dar asta numai pentru ca isi asteapta randul sa devina noptiera in dormitorul pentru oaspeti (care e departe de a fi gata). Are forma unei tobe, cu mijloc tras prin inel, drept pentru care am dat intr-una din zile peste nepotul meu, fericit si inocent, batand la masuta mea cea noua cu doua surubelnite pe post de bete.

Dupa infarctul de rigoare, m-am hotarat sa mut masa la etaj, ca sa evit alte viitoare confuzii. A se face nota de friptura.

Sa trecem in gradina. Imi place locul acesta, perfect pentru cateva minute de relaxare intre doua proiecte, cu pernele in dungi cusute cu manutele personale.

Friptura crede la fel.

Primavara, ghemuita in scaunul acesta, ma ocup cu privitul florilor din spatele casei si apoi cu zburdatul prin iarba – ocupatiile mele preferate.

Friptura la fel.

Departe de casa, imi place sa imortalizez peisajele mele preferate, in caz ca as vrea sa le folosesc mai tarziu ca decor de perete. Nimic nu se compara cu arta personala.

(Friptura asta incepe sa ma agaseze.)

OK, am sa inchei aici pentru ca articolul incepe sa ia intorsaturi ciudate. Friptura si decor. Am facut-o si pe asta:)

There you go, honey. Your steak is on the blog.

🙂 🙂 🙂