Una din etapele pe care le parcurg in trecerea mea lenta prin Marea Organizare de anul acesta e Marea Etichetare. Cu alte cuvinte, lipesc cate o eticheta pe tot ce misca sau sta. Asta pentru ca de-a lungul anilor, am adunat atatea materiale pentru proiectele mele incat nu de putine ori mi se intampla sa nu mai stiu de unde sa le iau.

O mie de feluri de panglici, hartii, abtibilduri, betisoare, lipici, paiete, vopsele, pensule si asa mai departe s-au adunat mai repede decat am avut timp sa le organizez si ma tachineaza toate in fiecare zi. Stiu ca in fiecare moment nu sunt la mai mult de doi-trei metri de fiecare dintre ele, dar nu mai stiu exact prin care colt sa le mai gasesc.

Ori cel putin asta se intampla pana acum cateva luni… Pentru ca intre timp, mi-am scos toate materialele la raport si le-am organizat in cateva zeci de cutii si cutiute.

Si ca sa stiu ce e in fiecare cutiuta, am lipit pe fiecare cate o eticheta.

Problema e insa faptul ca, pe la a douazecea cutie, buzunarasele de plastic pentru etichete (ca cele de mai sus) mi s-au terminat. Si fiindca imi ia de obicei mai putin timp sa imi fac singura lucrurile de care am nevoie decat sa imi aduc aminte de unde le-am cumparat (acum cativa ani) si sa imi improspatez colectia, m-am hotarat sa fac cateva astfel de buzunarase.

Bineintelees, as fi putut sa recurg numai la etichete si banda adeziva. Dar am facut asta in trecut si, de cate ori aveam nevoie sa schimb vreo eticheta, ma luptam cu banda adeziva si o luam de la inceput. In plus, tot sistemul arata o idee cam dezordonat. Asa ca, fiindca tot incalzisem masina de cusut cu dosarele mele pentru cupoane si chitante, am trecut la treaba.

Pentru inceput, am taiat o bucata de hartie alba (a mea a fost cartonata, pentru un pic mai multa substanta) care sa se potriveasca cutiei mele.

Apoi am trasat conturul hartiei cu un creion pe o punga de plastic (incearca una cu pereti cat mai grosi) si am taiat dreptunghiul.

Am strecurat bucata de hartie intre cele doua fete ale dreptunghiului din plastic si am cusut buzunarasul pe trei laturi, cu hartie cu tot.

Si buzunarul meu e gata.

Urmatoarea problema era faptul ca trebuia sa lipesc eticheta fara sa distrug cutia. Pe langa asta, as fi vrut sa o pot dezlipi daca as fi vrut sa refolosesc cutia.

Daca tu nu ai o astfel de problema, poti sa-ti scoti la bataie lipiciul sau pistolul de lipit, depinde de materialul cutiei. In cazul meu, a trebuit sa improvizez. Am avut doua solutii.

1. Banda adeziva simpla sau dubla

Dubla n-am avut. In tot maldarul meu de materiale pe care ma caznesc sa il organizez nu e nici urma de banda adeziva dubla. Banda care mi-ar fi rezolvat problema in doi timpi si trei miscari.

In cazul in care esti in aceeasi barca, poti sa improvizezi. Sunt o multime de feluri in care poti sa combini cateva bucati de banda adeziva simpla ca sa faci una dubla, dar cea de mai jos e cea mai simpla.

Sau poti sa folosesti o banda adeziva simpla, transparenta, de-a lungul celor trei laturi cusute ale buzunarului.

2. Banda adeziva decorativa

Preferata mea. Pentru ca aduce in ecuatie si un pic de culoare. Sau nu. Am incercat o rola de banda decorativa de culoarea cutiei.

Dar mi-a placut mai mult una in alta culoare, care adauga etichetei si un pic de contrast vizual.

Tot ce mi-a mai ramas de facut dupa ce am terminat de lipit a fost sa strecor eticheta in buzunar.

As fi putut la fel de bine sa sar peste etapa cu masina de cusut si sa lipesc o bucata de hartie si una de plastic pe fata cutiei cu un pic de banda adeziva. Dar imi plac lucrurile o idee mai solid facute.

Acum trebuie doar sa mai repet procesul de inca vreo douazeci de ori… 🙁